Viața de după are ca spațiu de desfășurare un univers identic cu Pământul. Dacă există raiul animalelor și raiul plantelor, înseamnă că dincolo sunt mări, oceane, munți, păduri, jungle, ghețari, deșerturi, grote, parcuri, un preaplin și preafrumos de animale și … Continuă să citești Prea mică să înțeleg
Pentru mine, anul 1989 mai are o valență, dincolo de revoluția care a zguduit întreaga țară. Pe 1 August 1989 s-a născut mezina familiei Brândușe, adică sora mea, Denisa Lavinia. Continuă să citești „Copilul-bombă”
Mama s-a născut pe 20 iulie, ziua în care Sfântul Ilie, divinitate solară și meteorologică, ne ține în tensiune, amenințându-ne cu 20 zile consecutive de ploaie. Continuă să citești „Mama, prințesa războinică”
Tata…
E născut de Ziua Internațională a Familiei. Continuă să citești „Ziua Internațională a Familiei”
În primăvară, mi-am mai împlinit un vis: acela de a mă plimba printre trulli, căsuțele de piatră cu acoperișuri conice ce par desprinse dintr-un basm. După o zi petrecută pe cele două dealuri din Alberobello, cocoțându-mă pe terasele trulli ca … Continuă să citești Sfântul Nicolae și vacanța în Bari
Teatrul Tineretului, Piatra Neamț. Când spun Teatrul Tineretului, spun totodată „rampă de lansare”. Cu expresia asta e mereu asociat și nu aievea. Horațiu Mălăele, Florin Piersic, Mitică Popescu, Coca Bloss, Maia Morgenstern, Constantin Cojocaru, Ana Ciontea, toți au pornit de … Continuă să citești Aplauzele nu țin de foame
Iubesc toamna. Iubesc cu patimă toamna. Amestecă atât de bine culorile de parcă mi-ar amesteca mie stările. Sunt ca o frunză: mai întâi o speranță, apoi o izbucnire, ceva crud și inocent, apoi o etalare a frumoasei nebunii ce se … Continuă să citești Despărțire de toamnă
Părinții mei serbează astăzi 35 ani de căsătorie, nunta de coral. Fac o paralelă cu mine, care nu am încă vârsta relației lor, și mă întreb cum au reușit să rămână împreună, ba mai mult, să fie din ce în ce … Continuă să citești La bine și la rău, până când moartea ne va despărți
Pe Bogdan Marhodin l-am întâlnit la Școala Populară de Arte, Brașov, pe când aveam nu mai mult de 17 ani. Era un aiurit și jumătate, cu toate astea, devenea foarte serios când venea vorba de actorie. Făcea figurație specială în … Continuă să citești Bărbatul care m-a învățat să râd
Când am văzut cover photo-ul de pe pagina Festivalului Național de Teatru Tânăr „Ideo Ideis”, Alexandria, care anunța tema ediției din acest an, timpul s-a oprit pentru câteva secunde. Am rămas blocată în fața laptop-ului, respirația își încetase cursul, ochii … Continuă să citești Pe tine cine te minte? „Eu.”
