Iubesc toamna. Iubesc cu patimă toamna. Amestecă atât de bine culorile de parcă mi-ar amesteca mie stările. Sunt ca o frunză: mai întâi o speranță, apoi o izbucnire, ceva crud și inocent, apoi o etalare a frumoasei nebunii ce se … Continuă să citești Despărțire de toamnă

Părinții mei serbează astăzi 35 ani de căsătorie, nunta de coral. Fac o paralelă cu mine, care nu am încă vârsta relației lor, și mă întreb cum au reușit să rămână împreună, ba mai mult, să fie din ce în ce … Continuă să citești La bine și la rău, până când moartea ne va despărți

Pe Bogdan Marhodin l-am întâlnit la Școala Populară de Arte, Brașov, pe când aveam nu mai mult de 17 ani. Era un aiurit și jumătate, cu toate astea, devenea foarte serios când venea vorba de actorie. Făcea figurație specială în … Continuă să citești Bărbatul care m-a învățat să râd

Când eram mică nu făceam nicio pregătire pentru Crăciun, iar Moșu’ tot venea; credeam în el și în existența lui. Poate de-asta și venea de 4-5 ori: o dată la bunica, o dată la mama la serviciu, unde ne lăsa … Continuă să citești Moșu’ poartă verighetă

Pe 18 august 2015, cu o zi înainte să sărbătorim 2 ani de relație, în timpul unei cine în obișnuitul nostru restaurant, Cristi mi-a spus că are o idee. Eu, obosită de abundența lui de idei, l-am întrebat mimând interesul: … Continuă să citești Ce faci când ți se cere mâna?

” – La mulți ani, maie frumoasă! Ce faci? – Care iești, doamna Stan? (râde ghiduș, mereu ne confundă vocile- mie și surorilor mele). Uite, alieg niște căpșuni, pun zacăr pe ele să fac dulceață. Îți trimit și ție, să ai … Continuă să citești Singura supraviețuitoare