Când sunt însărcinate, femeile poartă cu ele copilăria. Iar eu mă bucur că am două prietene dragi care, de câteva luni, au două inimi în ele.

Un copilaș nou născut își recunoaște mama după bătăile inimii, de-asta sunt purtați la piept, iar lucrul acesta l-am aflat când lucram la personajul Martha din spectacolul „Revanșa”, la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț.
Copiii văd cu inima. De-asta de unii dintre noi se lipesc imediat, iar când îi văd pe alții, încep să plângă. 
Copiii sunt deschiși, curajoși și curioși, își fac prieteni cu ușurință, se atașează imediat de animale și vor să le ia cu ei acasă, chiar dacă unii oameni mari îi învață să se ferească și chiar să le fie frică de ele. Copiii sunt mărinimoși și generoși, ei vor să împartă, nu să dețină totul! Copiii sunt dornici să cunoască, să înțeleagă, să descopere, ei nu se bat cu pumnii-n piept că știu totul. 

Copiii sunt sinceri și direcți…cum unii dintre noi uită să fie.
Oamenii mari se pierd în planuri și calcule, pe când copiilor nu le mai ajunge ziua pentru joacă. Copiii știu mereu ce caută, pe când adulții uită uneori de ce-au pornit pe un anumit drum. Copiii sunt încrezători, sunt optimiști, plini de speranță, văd imposibilul posibil, nu le e rușine să viseze și nici să greșească. Copiii iubesc din toată inima. Iar pe scenă trăiesc mai adevărat decât o fac unii actori cu acte în regulă.

Copiii sunt cei care ne ajută să uităm sau să ne amintim de noi. Și tot copiii sunt cei care mi-au adus unele dintre cele mai puternice emoții…fiindu-le nașă. Copiii plâng adesea pentru că i-am învățat că aceasta este formula nespusă prin care pot să ne capteze atenția. Oamenii mari însă, apelează la tot felul de șiretlicuri. Dacă pentru noi este obositor să răspundem de 5 ori în 3 minute la întrebarea „de ce?”, ar fi bine să gândim și din perspectiva lor: „Oamenii mari nu înteleg niciodată nimic singuri și e obositor pentru copii să le tot dea explicații.” („Micul Prinț”, Antoine de Saint-Exupéry)

Copiii cresc și se ascund în corpuri mari de oameni. Încep să se rușineze cu ei înșiși, își ascund, rând pe rând,  gândurile, trăirile și sentimentele, iar în felul ăsta ajung să-și nege micile plăceri, multe bucurii, iubiri și prieteni. Haideți să lăsăm garda jos și să-i permitem copilului din noi să zburde!

La mulți ani, copii de toate vârstele! Visați, iubiți, fiți liberi!

Foto: Petru Ivu