Vouă vă place dovleacul, bostanul sau, altfel spus, cucurbăta? Sub ce formă? Eu l-am încercat dat prin zahăr și apoi copt bine, învelit în foi de plăcintă, în supă cremă cu pudră de chilly, într-o porție zdravănă de paste cu ceapă caramelizată și sos de vin licoros–  un preparat absolut savuros și, recunosc, am spart și semințe. Bostanul aici de față era bine îndesat cu semințe mari și cărnoase pe care, din lipsă de timp, nu le-am mai copt și le-am trecut la rebuturi.

Zilele trecute, colega mea actriță, Cătălina Bălălău, a cărei mamă sunt în spectacolul „Wolfgang”, creat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț, m-a cadorisit cu un gigantic bostan adus de la țară. Mi-a trecut prin cap să-l păstrez ca element de deco, însă mi s-a făcut milă de mine așa că l-am metamorfozat într-o plăcintă.

Din lipsă de timp și răbdare, am optat pentru varianta rapidă: foi de plăcintă gata făcute, din comerț. N-aș fi apelat la ele, însă eram pe fugă și petrecusem deja o oră și jumătate curățând dovleacul mamut și dându-l apoi pe răzătoare. Nu regret, am împărțit miezul în două, cu jumătate am făcut plăcinta, iar cealaltă jumătate a aterizat în congelator, după ce am călit-o cu unt și zahăr. O voi scoate de acolo la următoarea serie de pofte.Să trecem la treabă!

Lista ingredientelor: 800- 1000 g dovleac plăcintar, 1 pachet de 400 g foi de plăcintă, 100 g unt/ulei, 200 g zahăr, 1 plic zahăr vanilat, 2 lingurițe scorțișoară, zeama unei jumătăți de lămâie, o mână de nuci, 30 g zahăr pudră, un praf de sare.

Pasul 1: Dovleacul are coaja foarte tare, așa că înarmați-vă cu un cuțit vânjos. Tăiați bostanul în felii groase cât 2 degete, curățați coaja, semințele și nervurile, după care dați pe răzătoare miezul, pe partea cu orificii mari.

Pasul 2: Așezați pe foc o cratiță încăpătoare în care să stea comod miezul bostanului, presărați sarea, scorțișoara, zahărul , turnați sucul de lămâie și trântiți acolo o lingură de unt din cele 100 g. Amestecați grijuliu din 2 în 2 minute până se împlinește un sfert de oră. Nu învârtiți cu patos ca să nu transformați compoziția în piure.

Luați cratița de pe foc și așezați-o la loc răcoros până se răcește de-a binelea. Eu am pus-o pe pervaz, nu ca să fac poftă vecinilor, ci ca să accelerez procesul de răcire. Degeaba, tot a durat mai bine de 2 ore, așa că luați-vă timp și nu disperați, merită toată așteptarea!

Pasul 3: Într-o tigaie mică, azvârliți o mână de nuci tocate. Lăsați-le câteva zeci de secunde în tigaia încinsă, învârtind în ele, cât să se prăjească puțin și să devină crocante.

Pasul 4: Într-un ibric, punem untul rămas, îl topim ușor pe flacără mică, după care îl dăm de-o parte. Îmbrăcăm tava cuptorului în hârtie de copt, măzgălind-o înainte cu ulei.

Pasul 5: Dacă am socotit bine, un pachet conține 12 foi subțiri care se despart cu ușurință în 6. Eu am preferat să fac un 6 rulouri, se servește mai ușor plăcinta. Voi puteți să faceți 3 (din 2 perechi de foi fiecare: le suprapuneți una câte una, ungându-le individual cu unt topit).

Așezăm pe masa de lucru prima pereche de foi, 1 dintre cele 6, trecem pensula de bucătărie prin untul topit, apoi o plimbăm pe toată suprafața foii. Punem de-a lungul foii dovleacul, presărăm nucă și rulăm bine, întorcând marginile în interior, înainte să rulăm toată foaia, ca să nu se desfacă. Repetăm procedura pentru fiecare dintre cele 6 foi, împărțind dovleacul în mod egal. Sau nu, unora le place mai îndesat, altora cu mai puțin fruct.

Pasul 5: Punem rulouri în tavă aliniate în coloană, le ungem cu untul topit sau cu un ou bătut, așezăm jumătăți de miez de nucă deasupra, dacă ni se pare atrăgător, și le vârâm în cuptorul preîncălzit pentru aproximativ 30-35 minte, la 180 grade.

Pasul final: Lăsăm plăcinta să se răcească, o ningem cu zahăr pudră și scorțișoară, o tăiem în felii generoase și atacăm cu mare poftă!

Atacul vine ca o revanșă față de cei 20 ani petrecuți la Brașov. Tata nu poate nici măcar să se uite la un dovleac, motiv pentru care nu mi-a fost dat să-l încerc vreodată acasă. E, ajunsă la casa mea, mi-am făcut de cap și într-o singură zi am pregătit atât plăcinta, cât și pastele cu șuvițe de dovleac și rondele de ceapă caramelizate despre care vă pomeneam la început.

Mirosul a evadat din bucătărie în toată casa, în tot blocul, dar și în afara blocului. Miros de pepene galben parcă, de dovleac, de gumă turbo, de livadă exotică, de iarnă și de vară în același timp, de dulce și aromat, de cald și gustos. Miros de acasă, la mine acasă.

Acum vă las, bucurați-vă de plăcerile interzise altădată! Iar dacă țineți post, nu ocoliți plăcinta, înlocuiți untul și oul cu ulei și vă veți desfăta cu un desert consistent.

P.S.: Printre poftele mele tomnatice se mai numără și: găluștele cu prune, prăjitură cu gutui, tortul cu prune și fistic, salata de vinete arăbească.  pastele cu dovleac și ceapă caramelizată. Încercați-le cu încredere!