Într-o epocă în care lumea face schimb de like-uri, eu fac schimb de rețete, adunând în caietul cu bunătățuri preparate încercate de prietenele care-mi împărtășesc plăcerea de a găti. Pentru că e toamnă, anotimpul meu preferat, încerc să strecor în casă mai mult decât frunze ruginii, conuri de brad, castane și nuci. Completez tabloul tomnatic cu aroma gutuilor care sfârâie în sosul caramelizat, după o rețetă primită de la o amică din Piatra Neamț. Vedeta sezonului, cu forma ei nehotărâtă care aduce atât cu mărul, cât şi cu para, era, pe vremea romanilor, un ajutor de nădejde în întărirea sistemului imunitar și a stimulării potenței, fiind bogată în potasiu și magneziu.

Recunosc, „gutuile amărui cu puf galben ca de pui” nu au intrat în topul preferințelor mele pentru aceste considerente, dar sunt de nestrămutat de când le-am savurat în această prăjitură lângă care am așezat un moț de frișcă și un glob de înghețată cu vanilie de Madagascar… Doamne, e o mare ispită!

Înainte să mă usuc de poftă, zic să mergem în bucătărie și să ne apucăm de treabă. Avem nevoie de: o sticlă 750 ml vin alb sec, 3 gutui mari- aproximativ 800 g, 200 g zahăr, 150 g unt la temperatura camerei, 4 ouă mari, 200 g făină, 1/2 linguriță bicarbonat de sodiu, 1/2 linguriță praf de copt – eu am folosit cu șofran, 1 linguriță scorțișoară măcinată, 1 linguriță nucșoară măcinată, 1/2 linguriță anason pudră, o fiolă esență de vanilie, un praf de sare, coaja rasă a unei lămâi.

Pasul 1: Spălăm bine gutuile, le decojim, le curățăm de semințe și le tăiem felii de aproximativ 0,5 cm. Apoi le azvârlim într-o oală încăpătoare, le înecăm în cei 750 ml vin, pune peste 100 g zahăr,1/2 linguriță scorțișoară, anasonul și coaja de lămăie. La lăsăm la foc mic în jur de o oră, fără capac, până scade considerabil vinul și se caramelizează.  Avem grijă să amestecăm din când în când, ușor, ca să nu le sfărâmăm. Scoatem gutuile pe o farfurie și le lăsăm să se răcorească bine pe pervazul care dă spre peisajul de octombrie.

Pasul 2: Pregătim aluatul. Într-un bol de mixer punem untul, 100 g zahăr, nucșoara, 1/2 linguriță scorțișoara, anasonul, esența de vanilie și le amețim până la omogenizare. Adăugăm apoi, pe rând, ouăle, făina în ploaie, sarea, bicarbonatul și praful de copt.

Pasul 3: Ungem o tavă rotundă cu unt, o tapetăm cu zahăr, mie mi s-a părut o varianță mai bună zahărul de cocos, aromat și brun, după care așezăm feliile de gutui cât mai compact. Turnăm peste siropul caramelizat și apoi aluatul. Înșfăcăm tava și o cuibărim în cuptorul preîncălzit la 180 grade, pe grilajul fixat cât de sus se poate. O lăsăm 5 minute la foc mare, după care micșorăm considerabil flacăra și lăsăm prăjitura la rumenit. Are nevoie să se coacă încet, ca un fruct în pom. Ca să nu uităm de ea, pune ceasul să sune după vreo 50 minute. Înțepăm prăjitura cu o scobitoare, dacă iese perfect curată înseamnă că e gata pentru a fi devorată, dacă nu, o mai lăsăm în „incubator” câteva minute și refacem testul cu scobitoarea.

Paul 4: După ce o scoatem din bătaia flăcărilor, o lăsăm 5 minute să se liniștească, așezăm un platou deasupra tăvii și, dintr-o mișcare dibace, răsturnăm prăjitura cu josu-n sus pe platou. Așteptăm să se răcească de-a binelea, o împopoțonăm cu frișcă, punem alături un bulgăre de înghețață cu aromă de vanilie, presărăm nucșoară pentru un plus de savoare- dulce iute și ne mai ridicăm de la masă abia după ce suntem convinși că ne-am potolit pofta.

Să aveți o toamnă îndestulată și aromată!

P.S.: Dacă sunteți firi tomnatice, vă mai recomand două rețete: găluștele cu prune ca la mama acasă și mutabbal- salata de vinete arăbească.