Părinții mei serbează astăzi 35 ani de căsătorie, nunta de coral. Fac o paralelă cu mine, care nu am încă vârsta relației lor, și mă întreb cum au reușit să rămână împreună, ba mai mult, să fie din ce în ce … Continuă să citești La bine și la rău, până când moartea ne va despărți
Pe Bogdan Marhodin l-am întâlnit la Școala Populară de Arte, Brașov, pe când aveam nu mai mult de 17 ani. Era un aiurit și jumătate, cu toate astea, devenea foarte serios când venea vorba de actorie. Făcea figurație specială în … Continuă să citești Bărbatul care m-a învățat să râd
Când am văzut cover photo-ul de pe pagina Festivalului Național de Teatru Tânăr „Ideo Ideis”, Alexandria, care anunța tema ediției din acest an, timpul s-a oprit pentru câteva secunde. Am rămas blocată în fața laptop-ului, respirația își încetase cursul, ochii … Continuă să citești Pe tine cine te minte? „Eu.”
Îmi este din ce în ce mai greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie ce se întâmplă la Ideo Ideis, ce se întamplă acolo, ce se întâmplă cu cei care vin acolo și ce se întâmplă cu mine când … Continuă să citești Generația Ideo Ideis
„Frumos și pe-ndelete. În ritm de bun-gust. Așa începe…” Acesta este motto-ul locului care m-a făcut să visez la relaxarea de după cei aproape 3200 km făcuți în ultima săptămână, în roadtrip-ul balcanic. Am găsit ușor drumul spre conacul din … Continuă să citești Conacul Archia- pentru boierii cu gură spurcată
Abia așteptam vacanța. Sau concediul, termen cu care nu mă pot obișnui, sună bătrânicios și înspăimântător, creierul meu face mereu asocierea: concediu- concediere. Dar să revenim la vacanță! Am avut de ales între a pleca cu mașina prin țările vecine, … Continuă să citești Bulgaria, terapie prin condus
Guanacaste- ultima oprire din Costa Rica, după San Jose și La Fortuna. După ce că mă chinuiam să mă adaptez la diferența de fus orar, de 8 ore, m-am mai și trezit de trei ori până la 5 dimineața din … Continuă să citești Costa Rica- cele mai frumoase plaje
Când dorul de mare nu mă mai lasă să dorm liniștită, adun aproape la nimereală câteva rochii care să-mi descopere genunchii, cum nu port decât în vacanțe, trei-patru eșarfe colorate, costumul de baie, aparatul foto, o carte, laptop-ul, tablele, încă … Continuă să citești Nessebar, portul cu aromă de trandafiri
Fiecare spectacol pe care îl joc are valoarea zilei mele de naștere. Iar mie-mi place să mă serbez, să fac pregătiri și să mă înconjor de oameni, motiv pentru care, nu întâmplător, am făcut analogia asta. Prin urmare: voi, … Continuă să citești Spectacolul ca o zi de naștere
1996. Global: anul mondial al eradicării sărăciei, anul internațional al copilului. Personal: anul primei corigențe pe vară, la mate, al primei mari rușini și, implicit, minciuni: aveam două carnete de note: unul pentru profesori, cu notele reale, unul pentru mama- … Continuă să citești „Anul dispărut” în care am furat și am mințit.
Sabina Brândușe 