Fiecare spectacol pe care îl joc are valoarea zilei mele de naștere. Iar mie-mi place să mă serbez, să fac pregătiri și să mă înconjor de oameni, motiv pentru care, nu întâmplător, am făcut analogia asta. Prin urmare: voi, spectatorii, sunteți invitații, de-asta mă și dezumflu când văd că nu ați ocupat toate locurile, în măsura în care mă bucură până la emoție prezența covârșitoare în sala de spectacol.

Întâlnirea o fixăm de comun acord, eu vă spun când suntem pregătiți de oaspeți, voi confirmați prezența achiziționând un bilet și luând seama că nu e politicos să ne lăsați să așteptăm. Drept urmare, ajungeți cu cel puțin 10 minute înainte ca să aveți timp să vă faceți comozi și să vă curățați mintea de problemele cotidiene. Apreciem asta.

Teatrul cu sala lui primitoare și caldă e casa a cărei uși v-o deschid cu drag. Este întotdeauna curată, luminoasă, dotată cu cuiere gata să vă elibereze umerii de povara hainelor, doamne zâmbitoare vă ghidează către locul menit să vă ofere priveliștea dorită…ca la masă, mai aproape sau mai departe de gazde, după cum alegeți.

Știu că și voi acordați o atenție sporită întâlnirii: îmbrăcați haine alese, renunțați la telefonul mobil pe durata vizitei (vorba aceea: nu ne întâlnim în fiecare zi și ar fi păcat să nu prețuim întrevederea), faceți din întâlnirea noastră, ulterior, un eveniment și un subiect interesant de discuție cu apropiații, vă încărcați cu energie bună, alimentându-vă, totodată, cu experiența și morala poveștilor auzite.

Pregătirile sunt intense și presupun eforturi, iar eu, fiind perfecționistă, nu am liniște până nu pun la punct și cel mai mic detaliu. Îmi doresc ca prestația mea actoricească să fie la înălțime, iar fiecare dintre voi să simtă dăruirea și munca depusă în desăvârșirea rolului.

În loc de tort, vă servesc afișul spectacolului. Așa cum de fiecare dată încerc să personalizez prăjitura festivă la aniversări, să o adaptez vârstei sau contextului, tot așa e gândit, de altcineva însă, afișul fiecărui spectacol la care sunteți invitați.

Aplauzele, brațele de flori, zâmbetele, întrebările și licărul pe care-l citesc în privirea voastră când înaintez către buza scenei, la final, sunt darurile cele mai de preț, mulțumirea pe care o pun în contul a ceea ce v-am oferit. Acesta este un moment geamăn cu îmbrățișarea de „La revedere, sper că v-ați simțit bine la noi și că o să vă faceți mai des timp să ne vizitați.”

Pentru că ne-am simțit bine împreună și pentru că împărtășim aceleași valori, lărgesc invitația, prin intermediul vostru, și către cei apropiați vouă. Așadar, să ne revedem într-o formulă extinsă. Promit că o să vă servesc o altă poveste, spusă cu la fel de multă dăruire, în alt decor și poate nu cu exact aceași componență- membrii familiei noastre pot fi angrenați în pregătirea altor vizite, dar care-și va face loc în gândurile și sufletele voastre.

Să nu uit: dacă vreți să păstrați vie amintirea întâlnirii, luați cu voi albumul foto, caietul program cum i se mai zice, acolo rămâne imortalizată imaginea noastră modificată de prezența voastră. Pentru că, în timpul spectacolului, și voi deveniți creativi, iar  de la asta sper să nu ne abatem niciodată- „Creativitatea este cea mai mare nesupunere din existența cuiva”.

Vă mulțumesc pentru vizită, să ne revedem cât mai curând!

 

 

 

P.S.: 1- La mulți ani, Teatrule, astăzi întregul mapamond te serbează (actori, păpușari, regizori, dramaturgi, critici, secretari literari, scenografi, coregrafi, luminiști, sunetiști, recuziteri, pictori, sufleori, costumiere, regizori tehnici, tapițeri, croitorese, mașiniști, machieuze, peruchiere, cabiniere, plasatoare, garderobiere, spectatori)!

Mulțumesc.

 

2 – Acum un an atașam acest text însoțit de fotografia de mai jos, care m-a adus împreună cu echipa artistică și cu cea tehnică de la TT:

Vă deschis larg ușa Teatrului Tineretului, Piatra Neamț, unde am scos deja 11 spectacole, iar începând de sâmbătă îl puteți vedea și pe al 12-lea: „Mult zgomot pentru nimic”, de William Shakespeare, regizat de Radu Nica.

 

În primul calup de fotografii sunt eu la primele contacte cu scena, acum 20 ani.