Când eram mică, mă trezeam la 6:20. Geamul era încă întunecat de noapte, uniforma era pusă încă de seara pe calorifer, ca să nu mă zgribulesc când o îmbrac, iar ghetuțele lustruite erau îndesate cu: nuiele- mereu m-am întrebat de ce, ciocolate, portocale, o pereche de șosete, ștrampi groși și un maiou. Nici nu terminam bine de făcut inventarul darului lăsat de Moș Nicolae, că mă tulbura curiozitatea de a vedea dacă și cele două surori mai mici au primit aceleași lucruri. Nu care cumva să fi făcut Moșul vreo nedreptate!:)
Făceam cărare înaltă de aproape un metru prin nămeții care sclipeau în primele raze ale dimineții, iar când ajungeam în clasă, mă izbea entuziasmul molipsitor al colegilor care povesteau ce-au găsit în cizmulițe. Era clar, Moșul aducea, în pimul rând, bucurie!
Acum, joc și eu rolul lui Moș Nicolae și am grijă ca în punguțele pe care le primesc surorile mele să se regăsească aceleași daruri.
În plus, de câțiva ani, împodobesc bradul în prima săptămână a lunii decembrie și-mi invit prietenii la o cană cu vin, prăjituri, quiche-uri și alte bunătăți. De data asta, i-am întâmpinat cu quiche cu somon, quiche 4+1 formaggi, cartofi dulci în sos de portocală și scorțișoară, duet de creveți și calamari cu piri piri, steluțe de frișcă cu sos de ciocolată și tartă cu ananas caramelizat. Dacă v-am trezit vreo poftă, găsiți în „Cratiță” rețetele.
Orice ar spune gurile rele, eu cred în Moș Nicolae, altfel cum vă explicați că în fiecare an găsesc ceva în ghete?
Vă îmbrățișez, să fiți cuminți!
Foto copertă: AliExpress.com
🙂 Surioara draga!
Asa este, de fiecare data faci ca orice eveniment sa fie mult mai frumos si special!
Si sunt mandra de tine pt absolut toate gesturile mici, pe care reusesti sa le transformi in momente de pretuit si de neuitat!
Te iubesc!! :-*
ApreciazăApreciază