Anul Nou Chinezesc în Hong Kong

Știam că soțul meu nu crede în horoscop, dar lucrurile s-au schimbat când s-a ivit ocazia de a pleca iar într-o călătorie. Sub pretextul că o să aibă ghinion tot anul dacă nu sărbătorim intrarea în anul Maimuței, semnul lui zodiacal chinezesc, în țara de origine, m-a păcălit să mergem.

Un vechi proverb spune: „Cine nu aude, nu vede și tace, trăiește sute de ani în pace!” Am ales să trăiesc în pace.

După 4 zboruri și 3 escale, soluția cea mai economică, dar și cea mai obositoare, am ajuns în Hong Kong. Am intrat imediat pe internet ca să văd ce locuri nu trebuie să ratăm și am aflat, printre altele, că alături de alte 5 porturi chinezești, Hong Kong-ul întregește top 10-ul celor mai mari porturi ale lumii. Spre port, deci!

Pregătiți de marea îmbulzeală, doar sunt aproape 7 milioane de locuitori aici, am ieșit la plimbare. Liniște. Am avut un deja vu- Uruguay.

Câțiva rătăciți pe stradă, o seară la fel de luminoasă ca ziua- grație sutelor de brand-uri care-și fac reclamă la înălțimea zgârie-norilor, o sumedenie de localuri și magazine închise, câte o tonetă cu mâncare care nu-mi amintea de cea chinezească, o doamnă care-și răsucea mâinile frământând coca pentru noodles pe marginea unei tejghele, peste tot mandarini mari în ghiveci, un substitut al bradului, dacă vreți, împodobiți cu bilețele cu urale, China ball-uri roșii cu ciucuri aurii care se legănau deasupra noastră și mulți băieți, de toate națiile, împrăștiați pe întregul bulevard, care se apropiau suspect de noi și ne întrebau: Rolex, bags, apoi șoptit: weed, hash! Siderată, am mers mai departe. Fără Rolex. Sau hash.

În noaptea care marchează trecerea dintre ani, nicio manifestare. Înțeleg că e o sărbătoare de familie. În această seară, se adună toți membri familiei în jurul mesei, cuplurile căsătorite oferă celor mai tineri plicuri roșii, Hong Bao, cu bani „norocoși” și petrec în liniște. De pe masă nu lipsesc portocalele și mandarinele- simboluri ale bogăției și norocului, tava cu dulciuri și 8 tipuri de fructe uscate, creveții, peștele, puiul întreg, carnea de rață, colțunașii, Mao Tai, băutura tradițională din orez, și o vază cu flori, de preferat narcise.

Pe uși și geamuri pun decorațiuni de culoare roșie, asta pentru a-l ține la distanță monstrul Nian, despre care legenda spune că dă târcoale caselor pentru a le prăda. Dacă ar fi fost mai cald și ar fi ținut geamurile deschise, sunt convinsă că s-ar fi auzit corul de râgâieli, semn de apreciere a mesei. Un obicei care, pe mine personal, mă dezgustă, așa cum m-a dezgustat de câte ori ne-am urcat într-un taxi, iar șoferul ne-a umplut urechile cu cele mai nefericite sunete.

În a doua seară, mânați de entuziasm și nerăbdare, ne-am dus să vedem Parada de Anul Nou. Nu am cumpărat bilete la tribună, gândindu-ne că e mai interesant de văzut pe stradă și motivați fiind de sutele de mii de curioși care-și rezervaseră locuri în picioare, pe marginea bulevardului, încă cu câteva ore înainte de începere. Ne-am ocupat și noi locul lângă gardurile de protecție și am așteptat înfrigurați parada: o etalare de costume sclipitoare, vehicule gigantice acoperite cu brand-uri, câteva numere de clovnerie și magie, o trupă de instrumentiști care aducea cu pionierii și cam atât. Nimic din măreția despre care se vorbește. Am avut senzația că asistăm la o serbare de clasă primară, dar fără pic de emoție.

E, trecând peste acestă dezamăgire, în cea de-a 3-a seară, ne-am strecurat cu greu prin mulțime până am ajuns în Victoria Harbour, unde zgârie norii luminați de reclame care mai de care, au fost puși în evidență de cel mai spectaculos foc de artificii pe care l-am văzut vreodată. Chinezii, creatorii artificiilor, marchează și ei trecerea dintre ani cu ajutorul focului de artificii, care, fie vorba între noi, e mult peste cel din Rio de Janeiro. S-a umplut cerul de palmieri aurii, stele verzi și roșii, de sclipirea razelor împrăștiate de multitudinea de artificii trase una după alta. Totul în aplauzele și uralele publicului asiatic, recunoscut ca fiind cel mai cald, entuziast și receptiv.

Abia în acel moment mi-a încolțit regretul că nu putem sta toate cele 15 zile, cât durează Anul Nou Chinezesc, cunoscut drept Sărbătoarea Primăverii, ca să putem vedea și Festivalul Lampioanelor.

Dincolo de activitățile de sărbătoare, recomand în gura mare această destinație celor ahtiatiați după cumpărături. Găsiți aici cele mai cunoscute brand-uri, cele mai luxoase magazine, iar cu o medie de unu la trei, magazine cu bijuterii de aur și ceasuri. La polul opus însă, este Piața de Noapte de pe Temple Street, unde tot ce vedeam strălucind în vitrenele marilor designeri, am văzut aici la un preț de nimic și prezentat în penumbră.

Mâncarea nu are nicio legătură cu ce se găsește la restaurantele chinezești din România sau Europa, e mult mai puțin gustoasă, ba chiar fadă și uscată. Sau cel puțin, așa am nimerit-o noi. Însă am găsit și o zonă în care am putut mânca cum se cuvine, de la orez, legume și colțunași până la rață și fructe de mare- care încă se zbăteau în ligheanele din fața chicinetelor improvizate. În zona Temple Street Market, adică un soi de Centru Vechi bucureștean, unde sunt azvârlite mese și scaune de un plastic murdar, mirosul îmbietor de sos de soia te face să închizi ochii în fața lipsei de curățenie. Ospătărițele agitate, care după ce te așează la masă cu alți străini și te cheamă cu ele în bucătărie ca să-ți dea sosul cerut suplimentar, animă și mai mult peisajul. E o atmosferă senzațională și o mâncare după care parcă ai mulțumi și tu conform obiceiul chinezesc.

Soho este o altă zonă recunoscută pentru mâncare, cu un aer mai puțin exotic, unde prețurile sunt piperate, dar și paleta largă. Am avut de ales între restaurantele: mexican, indian, grecesc, italian, american, englezesc, nepalez, corean… E greu să nu găsești ceva pe gustul tău. Bine, nouă ni s-a părut atât de scump- echivalentul a 150 lei o pizza mare, că n-am mai mâncat altceva în ziua aia!

Având norocul de a prinde 3 zile însorite din 4, lucru destul de rar, am mers pe Victoria Peak. Sublim. Clădiri care se întreceau în înălțime, luciul apei care stătea pe post de oglindă în fața lor, o fâșie verde dată de coroanele copacilor și un restaurant cochet care ne-a ademenit să luăm prânzul umplându-ne ochii cu această priveliște.

Apoi am urcat cu telecabina la Ngong Ping 360, pe insula Lantau, o zonă turistică amenajată în stil tradițional, unde trona statuia Big Buddha. Aici am trăit cea mai mare bucurie și m-am simțit cel mai aproape de cultura chineză. Am văzut statuile celor 12 semne zodiacale, Mănăstirea Po Lin, ritualurile de Anul Nou, „dansul” dragonului, casa ceaiului, totul decorat cu flori de cireș…artificiale, ce-i drept, dar de mare efect. Ca să nu vă pierdeți entuziasmul așteptând, recomand achiziționarea biletelor on-line pentru aceste două atracții turistice, nu de alta, dar cozile sunt interminabile.

După o plimbare cu bacul, cel mai ieftin mijloc de transport local și o veritabilă amintire din 1887, am mers la Templul Wong Tai Sin, unde sute de oameni se înghesuiau pentru a aduce ofrande și a aprinde făclii menite să înlăture spiritele rele. Marea surpriză am avut-o la ieșire, când m-am trezit în „mall-ul” cu ghicitoare în palmă și chip, unde cupluri și familii așteaptau răbdătoare la cozi cum nu am mai văzut decât pe vremea lui Ceașcă, pentru a li se prezice viitorul.

Mi-aș mai fi dorit să văd și Templul Man Mo- unul dintre cele mai vechi și impresionante temple din Hong Kong, dar nu l-am putut păcăli pe soțul meu, nu după ce l-am dus aici și s-a înecat cu fum în timpul unei ceremonii la care a asistat fără voia lui.

Și Avenue of Stars, aleea starurilor de cinema, unde Bruce Lee are o statuie de bronz înaltă de două ori cât el, era pe lista locurilor de văzut, dar era închisă pentru restaurare pănă în 2018.

Dacă veniți și stați mai mult în Hong Kong, mergeți să vedeți Turnul cu Ceas, Disneyland-ul, muzeul figurilor de ceară, cursele de cai și The Symphony of Lights- cel mai longeviv spectacol de lumini care se întâmplă în fiecare seară de la ora 20:00, pe Tsim Sha Tsui, în Portul Victoria, încă din 2004.

Acestea fiind zise, Gong Xi Fa Cai, Hong Kong! (Felicitări și prosperitate pentru anul care vine!)

P.S.: Și ajută-mă să găsesc o poveste bună din care soțul meu să înțeleagă că la anu’ se sărbătorește semnul meu zodiacal, în horoscopul australian!