Am întărit rândurile soțiilor acum două luni și de atunci mi se tot adresează întrebarea: cum e, așa-i că s-a schimbat, nu mai e la fel, nu?

Nu, nu mai e la fel…e mult mai bine! 🙂 E mai multă încredere, mai multă stabilitate, liniște, comunicare, mai multă dorință de a face lucruri împreună!

Deocamdată, nu am găsit niciun dezavantaj în a fi căsătorită! Și nici nu o să găsesc pentru că asta ține de cum aleg să privesc lucrurile! Și aleg să văd partea luminoasă!

Un vechi prieten și coleg de facultate îmi spunea: „Sabi, tu, dacă ai iubire, poți să ridici palate, să schimbi lumea!”

Nu am ridicat palate, însă am schimbat lumi. Așa cum am schimbat și lumea soțului meu. În mai bine. Și așa cum el a schimbat-o pe a mea. În și mai bine.

Ieri a fost ziua lui și încă zâmbesc amintindu-mi cum chicotea de bucurie că am venit înapoi acasă de la Piatra Neamț ( Teatrul Tineretului). Și că a primit cadoul visat și nesperat. Nimeni nu-l cunoaște ca mine, nimeni nu mă cunoaște ca el. Iar asta înseamnă prietenie, dincolo de orice.

Soțul meu este născut în aceeași zi cu Dragostea și lucrul ăsta nu poate fi lipsit de sens! 🙂

La mulți ani, Dragobetele meu!

🙂

P.S. :

Din acest an, Dragobetele, sărbătoarea românească a Iubirii, are și un simbol: “Uniunea”- “trimite către ritualul păsărilor care, în acea zi, își căutau și găseau perechea pe viață. Ele erau primele care, odată cu dezmorțirea naturii și apariția unui nou anotimp de primăvară, dădeau tonul întregului ritual de trezire la viață, prin iubire. “ (Wikipedia)