Finlanda e cunoscută în rândul copiilor drept “Țara lui Moș Crăciun” (regiunea Laponia, mai precis), în rândul împătimiților de natură ca fiind “Țara celor 1000 lacuri”, iubitorii de animale știu că aici pot vedea reni în mediul lor natural, pasionații de tehnologie o asociază cu producătorul de telefoane mobile- „Nokia”, profesorii cu cel mai bun sistem de învățământ din Europa, iar pentru mine e unul dintre locurile de desfășurare ale aurorei boreale.

Am aflat mai multe despre acest fenomen în momentul în care m-am documentat pentru rolul interpretat în spectacolul “Aproape”, regizat de Vlad Cristache la Teatrul Tineretului, Piatra Neamț și de atunci visez să văd cu ochii mei minunea. Personajul meu, Glory, spune că: “Aurora boreală e alcătuită din făcliile pe care cei care au murit de curând le poartă cu ei ca să le lumineze drumul către Rai.”

Și, când colo, aurora boreală este un fenomen optic care transformă cerul, pe timp de noapte, într-o pată de lumină foarte puternică, de diferite culori. Acesta este rezultatul obținut în urma impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Pfuu, ce explicație! Cunoscută și sub numele de “Luminile Nordului”, aurora boreală e vizibilă la cote maxime în lunile septembrie-octombrie/ martie- aprilie și poate fi admirată în Finlanda, Norvegia, Peninsula Scandinavă, Islanda, Groenlanda… Dacă chiar vrei să știi, e vizibilă și de pe planetele Marte, Jupiter, Saturn și Venus, dar acolo mi-e imposibil să ajung altfel decât cu imaginația. Cu toate astea, am un vis ce poate prinde viață: să petrec măcar o noapte într-un iglu ca acesta…

N-am avut cum să ajung în intervalele mai sus menționate în niciuna din țările care se laudă cu acest fenomen optic, însă tot m-am bucurat de o călătorie în Finlanda. Unde mai pui că am prins o vreme superbă, o lumină perfectă până spre miezul nopții și temperaturi de 20 grade, ceea ce pentru intervalele cu aurora boreală rămâne o speranță.

În perioada aia a anului, eu am fost în mai, noaptea nu durează mai mult de 2 ore. Cu gândul ăsta mă pot împăca, însă cu noaptea polară, când soarele transmite lumină pe Pământ doar 2 ore pe zi, clar nu. De aici, probabil, și rata mare de sinucideri, activitatea cerebrală are mult de suferit din cauza lipsei de energie solară. Ce paradox: e țara cu cea mai bună calitatea a vieții și, totuși, rata sinuciderilor este ireal de ridicată. Dar să revenim la gânduri mai bune: Finlanda este una dintre cele mai bogate și mai pașnice țări din lume.

Helsinki, cel mai mare oraș finlandez și capitala- Suomi (denumirea Finlandei în limba națională) este totodată un port important la Marea Baltică. Adică un mediu propice pescărușilor, acești hoți înaripți care smulg din mâinile rar întâlniților turiști cornetele cu înghețată, sandwich-urile, plăcintele cu somon sau hamsiile îngrămădite în coifuri de hârtie. O spun din experiență, soțul meu, într-o clipă de neatenție, a rămas doar cu șervețelul în mână după ce un pescăruș i-a dat târcoale, ziua în amiaza mare, sub ochii tuturor, în centrul orașului…  Cu o voce interioară gâtuită am strigat cât m-au ținut plămânii: Hoții, hoții!… N-a intervenit nimeni.

Abia ieșisem din Old Market, clădire ce găzduiește unul dintre cele mai bune Food Market-uri din zonă, cu gura pungă de poftă. E, n-am mai apucat să ne înfruptăm din bunățile abia pescuite, ne-a luat-o pescărușul înainte, așa că am făcut cale întoarsă și am mâncat sub siguranța  acoperișului etanș al pieței.

Dând timpul înapoi, mă bucur că s-a întâmplat așa, altfel n-aș fi gustat cea mai bună supă de somon din oraș (12 euro, n-a zis nimeni că prețurile ar fi decente în N-ul Europei) cu o chiflă neagră pe care s-a întins cu ușurință untul cremos și nici sandwich-urile cu felurite tipuri de somon sau fructe de mare abia aduse din larg.

Cu riscul că o să îți plouă-n gură, cum mi se întâmplă și mie de câte ori rememorez, îți spun că la același preț poți mânca o porție de chifteluțe din carne de ren cu topping de fructe și cartofi fierți, care se vând pe bandă rulantă la tarabele de pe malul apei. Sincer, eu prefer supa de somon acestui fel de mâncare tradițional- Finnish Food, cum spun ei. În materie de dulciuri, recomand bezelele gigantice și rulourile cu scorțișoară. A, și să nu uit de mult prea greu de pronunțat…a Karjalanpiirakka- turta din făină de secară cu orez fiert în interior. Mă îndoiesc că va prinde loc în preferințele tale culinare, este total insipidă, dar merită încercată. Ca să nu zici că nu știi cum e.

În Helsinki rar vei vedea oameni mergând normal, ei ori fac jogging, ori pedalează. Ținând cont de abundența de verde a naturii, ar fi și păcat să se adăpostească în mașini, atâta timp cât nu e iarnă (în sensul ăsta, nu m-am putut abține să nu pun aici câteva fotografii din sezonul alb, culese de pe Google).

În drumul de la hotel spre Suomenlinna am imortalizat câteva suprafețe de apă care și-au făcut loc în plămânul verde al orașului, creând un habitat dezirabil pentru orice pasăre sau barcă.

Suomenlinna este o fortăreață maritimă inclusă în patrimonial UNESCO pentru care nu ți se percepe taxă de acces, ci doar un bilet de feribot ca să poți ajunge pe micuța insulă. Este considerată principala atracție turistică din Helsinki și pe bună dreptate. În interiorul zidurilor s-au strecurat cafenele, restaurante, 6 muzee (Muzeul Jucăriilor, Muzeul Vamal, Muzeul Militar etc.), Poarta Regelui și Biserica rusă ortodoxă construită în 1854, care a fost transformată ulterior în biserică evanghelică luterană. Dincolo de faptul că e o atracție turistică, pare a fi și locul favorit al găștilor de puștani care se adună în număr mare, râd, pălăvrăgesc, beau și se bucură până la asfințit.

De fapt, în „Gibraltarul Nordului”, destul de multă lume bea. În plină zi și oriunde ți-ai putea imagina- sau nu: pe treptele catedralelor, în parcuri, pe marginea Golfului Finic, în mers sau tolăniți pe bordură. Dar sunt pașnici și deloc deranjanți. Seara se mută în baruri, pub-uri sau restaurante, toate localurile se animă, iar orașul se însuflețește mai ceva ca ziua. Bine, eu am prins un cadru care contrazice ce spun, așa că tot ce îți rămâne e să mă crezi pe cuvânt.

Cu toate astea, n-am prea văzut turiști, oare de-astea aproape toate indicatoarele sunt în finlandeză? Greu de crezut.  Ei, asta nu ne-a împiedicat să găsim drumul până la Muzeul Satului, unde am rătăcit pe poteci admirând fiecare părticică.

Helsinki are ritmul unui oraș mic, nicidecum al unei capitale aglomerate și agitate, care te atrage ca o lostriță pe malul apei cu un ceai, o cafea sau un cornet de înghețață bună în mână ca să-ți speli creierii în bătaia brizei.

Dar, înaintea momentului de evadare, obosește-te bine și mergi să vezi și cele 2 lăcașuri sfinte aflate în centrul orașului: Catedrala Uspenski cocoțată pe o colină parfumată și înflorită…

…și Biserica luterană Temppeliaukio, sculptată în stâncă, cunoscută de localnici sub numele de Rock and Rock, proiectul a doi frați arhitecți: Timo și Tuomo Suomalainen. Google Images mi-a sărit în ajutor și de data asta cu următoarele fotografii căci ale mele au surprins doar fragmente din întreg și era păcat să nu ți-o arăt în ansamblu:

Dacă ai mai mult timp la dispoziție, urcă-te în pachebotul Mariella, vaporul-hotel care te trece granița la vecinii suedezi pe durata unei nopți, pentru doar 87 euro, într-o cabină inundată de soare încă de la primele ore ale dimineții. Folosindu-și hubloul ca pe un ochi de caleidoscop care compune imagini cu locuințe lacustre și căsuțe care se prind cu ghearele de țărm,  te va ține imobilizat acolo, cu gura căscată și mintea fluturând, până când goarna vaporului va anunța ajungerea la destinație. Dacă te atrage shopping-ul, duty-free-ul de la bord are prețuri foarte bune, iar varietate produselor e demnă.

Nu credeam că o să spun asta, însă a fost una dintre experiențele cele mai năucitoare. Când am închis ochii, cerul dădea pe afară de stele, ducându-mă cu gândul la un băiat roșcovan cu chipul împodobit cu pistui mărunți, iar când i-am deschis, mi-au tăiat răsuflarea peticele mici de pământ plutitor pe care se cocoțau căsuțe vesele și viu colorate în care nu încăpeau mai mult de doi. Ce romantic!

După această scurtă călătorie pe mare, am regândit ideea de a merge într-o croazieră, nu reprezenta o prea mare curiozitate până atunci, o asociam cu o vacanță comodă și monotonă pentru cei de vârsta a 3-a. Însă mastodontul de 177 m lungime și 38 000 tone, mai înalt decât toate clădirile de pe țărm, care făcea cele 807 cabine să plutească fără nicio unduire, mi-a alungat și gândul terifiant al răului de mare. Când a ajuns în port, Mariella a răscolit din adâncuri peștii și i-a adus la suprafață, spre deliciul pescărușilor hulpavi care le dădeau roată. M-am dat un pas în spate, însă am revenit imediat, relaxată că de această dată nu noi le eram ținta. Tare mai doare mușcătura pescărușilor, sunt pățită!

Acum îmi dau seama: am uitat total de visul meu de a vedea aurora boreală, atât a fost de frumoasă și de liniștitoare această escapadă. Îmi place mult nordul Europei, o spun cu toată convingerea. Și Danemarca a fost de-a dreptul fascinantă, poți citi aici dacă mai ai răbdare.

Da, rămân la gândul cel dintâi: nu văd investiție mai bună decât călătoriile. Prin țară sau prin lume, pe apă sau pe uscat, singur, în doi, în familie sau gașcă. Oriunde, oricând, oricum, călătorie să fie, pentru mine e un mod suprem de cunoaștere și autocunoaștere.

Acum vă las, gata. Mulțumesc, pe data viitoare!

 

 

 

…………………………

Țara: Finlanda

Capitala: Helsinki

Poziția geografică: în nordul Europei, se învecinează cu Suedia la vest, cu Norvegia la nord, cu Rusia la est și cu Estonia la sud.

Limba oficială: finlandeză, suedeză

Moneda: euro

Drapel: