În primăvară, mi-am mai împlinit un vis: acela de a mă plimba printre trulli, căsuțele de piatră cu acoperișuri conice ce par desprinse dintr-un basm. După o zi petrecută pe cele două dealuri din Alberobello, cocoțându-mă pe terasele trulli ca să admir întregul, am mers mai departe, pe coasta Adriaticii, în Bari, capitala regiunii italiene Puglia.

Rătăcind pe străduțe, s-a înălțat în fața mea un castel cu două turnuri. Cel puțin așa am crezut inițial. De fapt, în piațeta care servea drept teren de fotbal unei echipe de elevi de vârste mici, care păreau că urmează școala de teologie, se înălța Catedrala „San Nicola”. Fiind un important loc de pelerinaj, am înțeles prezența unui număr atât de mare de preoți și căpetenii bisericești. Nu erau dascăli la școala de teologie, ci veniseră din toată Europa pentru a atinge moaștele Sfântului Nicolae. Ce noroc să rătăcesc tocmai prin acea zonă. Spre rușinea mea, nu știam că aici se află moaștele Moșului cu nume sfânt.

Dacă e să plecăm urechea la ce spune legenda, se pare că Sfântul Nicolae, care a trăit cu adevărat, în secolul IV (era Arhiepiscopul Ierarh Nicolae din Myra, Turcia), a trecut prin Bari și a ales ca aici să-și doarmă somnul de veci.

Catedrala a fost construită cu acest scop, în secolul al XVII-lea, după ce un grup de marinari din Bari a furat moaștele de pe teritoriul turcesc de astăzi, ducând la îndeplinire dorința Sfântului Nicolae.

A crescut într-o familie înstărită și cu credință în Dumnezeu. Educația primită acasă l-a determinat să împartă, după moartea părinților săi, toată averea nevoiașilor. Sfântul Nicolae „Făcător de minuni” este cunoscut drept protectorul copiilor, al săracilor, orfanilor, văduvelor și, nu întâmplător, al marinarilor.

Îmi aduc aminte că, micuță fiind, m-a marcat legenda despre cel căruia mereu i-am spus Moș Nicolae. Se făcea că Moș Nicolae, privind pe geam, după cum îi e obiceiul, a aruncat în căsuța umilă în care trăiau trei fete de măritat câte un săculeț cu bani pentru fiecare, nimerind exact în ghetele lor. Astfel, le-a salvat din ghearele unor bărbați bogați care se învoiseră cu tatăl lor să le dea spre căsătorie contra unor sume de bani. Emoția mea de copil a fost trezită de gândul că și noi suntem 3 fete…

Așa a pornit obiceiul darurilor lăsate-n ghete sau cizme de Moșu’ care vine călare pe un cal alb și pentru care unii copii lasă apă, zahăr și morcovi drept răsplată.

Se mai spune că 6 decembrie este prima zi de iarnă pentru că în această zi începeau să cadă primii fulgi de zăpadă, semn că Moș Nicolae și-a scuturat barba albă. În cazul în care neaua întârzie să apară, e semn bun: se zice că Moșu’ a întinerit și că iarna ce va să vină va fi blândă.

Apropo, voi ați fost cuminți? Pe Moș Nicolae n-aveți cum să-l păcăliți, el trage cu ochiul pe geam și vede tot. Dacă ați găsit dulciuri, portocale sau alte daruri în încălțări, e de la sine înțeles, însă dacă ați găsit o nuielușă de măr, puneți-o într-o vază cu apă și așteptați Crăciunul. Dacă încep să se desfacă flori dalbe, așa cum se spune în colinde, înseamnă că ați fost iertați pentru boacănele pe care le-ați făcut, dacă nu… 🙂