Tot din categoria rețetelor învățate de la mama face parte și ciorba ardelenească de fasole verde. Mumu (sau Moimomo, cum o alint eu) a avut mereu grijă să mâncăm echilibrat și sănătos, motiv pentru care ciorba asta nu conține costită perpelită în baie de ulei și nici rântaș prăjit. Abia acum am ajuns să înțeleg cât timp și efort presupunea pregătirea mesei pentru o familie cu 3 copii care mai mereu le invitau la prânz și pe prietenele lor de la bloc.

„Morcovelul cu codiţă,
A crescut în grădiniţă,
Şi mămica l-a luat,
Şi la ciorbă la tocat:
Toc, toc, toc
Ciorba e pe foc.
Ciorba e gustoasă,
Hai copii la masă!”

Țin minte că asta a fost prima poezie învățată și că mă jucam cu surorile mele de-a aprozarul și cantina în curtea blocului, metamorfozând iarba, păpădiile și tot ce mai găseam prin jur în legume de tocat în ciorba noastră făcută-n joacă.

Anii au trecut, iar acum toc mărunt o ceapă adevărată și un morcov real, le călesc în câteva urme de ulei și adaug peste apă până se umple pe 3/4 oala. Până să înceapă să fiarbă apa, am îndepărtat capetele păstăilor, am rupt-o pe fiecare în 2-3 bucăți și le-am spălat bine cu apă rece. Când apa a fiert de-a binelea, am dat drumul celor aproximativ 700 g păstăi rămase înăuntru. Le-am lăsat 15 minute pe foc, până s-au înmuiat bine, am pus o lingură de bază pentru ciorbe (amestec uscat de legume și sare), puțin piper negru măcinat proaspăt, am scos un polonic de zeamă, l-am turnat într-un bol și am omogenizat acolo o lingură de făină și 2 linguri de bulion. Am mărunțit bine o roșie cărnoasă, am rostogolit-o și pe ea în bol, am mai amețit puțin ingredientele, după care am răsturnat amestecul în oală. Am lăsat încă 5 minute ciorba la fiert și, în cele din urmă, am acrit-o cu 2 linguri zdravene de oțet. Am sting focul, am dat de-o parte oala aburindă, iar într-un castron mic, am zăpăcit 150 g smântână cu 2 gălbenușuri de ou și un polonic de zeamă. Când am constatat că nu mai pot să diferențiez ingredientele, devenite un întreg, m-am lepădat de ele și le-am turnat peste ciorba de păstăi. Am învârtit cu lingura de lemn de parcă aș fi făcut o mică vrăjitorie, iar zeama clară a devenit tulbure cât am apucat să spun: „hocus pocus preparatus”.
Cele 2 albușuri , care-au stat ascultătoare într-o cană, au aterizat exact în forma asta, nebătute, direct în cratiță; abia aici s-au văzut adevăratele efecte ale magiei: aburii fierbinți au făcut albușurile să se coaguleze. Am tocat o legătură plăpândă de pătrunjel proaspăt și una de mărar, le-am lăsat să plutească deasupra mâncării și am pus imediat capacul…ca să nu se prelingă aroma afară cum au ieșit farmecele din lampa lui Aladin.

Costul? Ce-i drept, pentru că abia a intrat pe piață fasolea verde, are un preț cam mare, aproximativ 15 lei/kg. Dacă adăugăm și restul ingredientelor, ajungem la vreo 20 lei/ 6 porții, cu toate astea, unde o găsiți mai ieftin? Sau mai proaspătă și bună?

Shhh, la masă nu se vorbește, poftă bună!