Autoportret în litere

La ora 10 dimineața, acum 33 ani, un bărbat impunător ca un zmeu ascundea la spate o jucărie de pluș înaltă de un metru și-și fugărea pașii spre maternitatea din Brașov, locul în care i se năștea prima fată. Prima fată sunt eu și n-aș fi fost astăzi dacă nu erau ei: mama și tata. Ei doi și nimeni alții, nicio altă întâlnire dintre două suflete nu m-ar fi zămislit pe mine, așa cum mă știu și mă știți și voi…

Dar dacă, totuși, aș fi (fost) altcineva…

Dacă aș fi un animal, aș fi o pasăre, dar nu de pradă… Un flamingo chilian băltind la soare.

Dac-aș fi un copac, aș fi un magnoliu- copacul cu nuferi, cum îi spun eu. Pal, cu stridențe pe alocuri, cu ramurile încărcate de flori, crescut la căldura blândă a primăverii și frumos mirositor.

Dac-aș fi o casă, aș fi una micuță, spațioasă, din lemn, cu pereți de sticlă și „picioroange”, și aș sta înfiptă la malul oceanului Indian, pe o plajă aparținând unei insule însingurate.

Dac-aș fi o carte, aș fi una de colorat…pentru că nu-mi permite curajul să fiu un roman autobiografic.

Dac-aș fi un mijloc de transport, aș fi un tuk-tuk sau o trăsură.

Dacă aș fi un preparat culinar, cu siguranță aș fi desertul. Nici cald, nici rece, foarte cremos, fin, cu multe ingrediente și greu de preparat, nu ar ieși oricui.

Dacă aș fi o țară, aș fi una liberă…sau măcar una în care m-am simțit liberă, să-i zicem Gambia.

Dacă aș fi o bijuterie, aș fi un inel de logodnă fin, din aur alb, înconjurat cu pietricele transparente semiprețioase.

Dacă aș fi un anotimp, aș fi, cu certitudine,  toamna: o bucată zdravănă de vară, căderi și melancolii de toamnă, ploi grele și treceri către sezonul rece, cu bucuria dată de gândul la Crăciun și la noianele de zăpadă.

Dacă aș fi tasta unui computer, aș fi când „back”, când „delete”.

Dacă aș fi un fruct, aș fi pepene roșu. Copt, dulce, nezaharisit, cu două șiruri de sâmburi negri, așa cum aveau pepenii când eram copil și îmi făceam din ei mărgele.

Dacă aș fi o sală, aș fi una de teatru, cu scena mică și sala mare, cu cortina roșie din catifea ușoară, cu miros de praf învechit și o încărcătură suavă de energie bună și emoție nefalsă.

Dacă aș fi o hârtie, aș fi un bilet de tren cu o singură călătorie și aș fi tipărită pe hârtie reciclată.

Dacă aș fi un an școlar, aș fi clasa întâi, aș fi un început, o emoție, o bucurie, o frică, o primă lecție învățată.

Dacă aș fi o cană cu ceai, aș fi o infuzie de mentă cu o petală de flori de tei, o adiere de soc și nici urmă de zahăr. Temperatura mi-ar fi ideală, nu te-aș arde pe mână, m-aș vărsa într-o cană transparentă cu toarta fără formă și m-aș mula pe nesimțite după degetele tale.

Dacă aș fi un articol vestimentar, aș fi o cămașă de noapte scurtă, din dantelă și mătase fină, nu chiar mulată, lejeră, semi transparentă, sexy și mereu curată.

Dacă aș fi o vreme, aș fi instabilă, aș avea de toate și m-aș încheia cu un curcubeu arcuit deasupra unei cascade.

Dac-aș fi o vârstă, aș fi 33 și aș emana speranța că acest an va produce miracole de dimensiuni biblice.

Dacă aș fi altceva decât sunt, aș fi o întrebare.

Dac-aș fi…

 

 

Foto: Radu Coman

Make-up: Alina Ferinceac

 

2 gânduri despre “Autoportret în litere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s