Dac-aș fi un copac, aș fi un magnoliu- copacul cu nuferi, cum îi spun eu. Pal, cu stridențe pe alocuri, cu ramurile încărcate de flori, crescut la căldura blândă a primăverii și frumos mirositor.

Dac-aș fi o casă, aș fi una micuță, spațioasă, din lemn, cu pereți de sticlă și „picioroange”, și aș sta înfiptă la malul oceanului Indian, pe o plajă aparținând unei insule însingurate.

Dac-aș fi o carte, aș fi una de colorat…pentru că nu-mi permite încă curajul să fiu un roman autobiografic.

Dac-aș fi un mijloc de transport, aș fi un tuk-tuk. Sau mai degrabă o trăsură.

Dacă aș fi un preparat culinar, cu siguranță aș fi desertul. Nici cald, nici rece, foarte cremos, fin, cu multe ingrediente și greu de preparat, nu ar ieși oricui.

Dacă aș fi o țară, aș fi una liberă…sau măcar una în care m-am simțit liberă, să-i zicem Gambia. Sau Mozambique. Sau Malawi. Sau Sao Tome e Principe. Dar mai bine îi spunem  cuprinzător: Africa.

Dacă aș fi o bijuterie, aș fi un inel de logodnă fin, din aur alb, înconjurat cu pietricele transparente semiprețioase.

Dacă aș fi un anotimp, aș fi, cu certitudine,  toamna: o bucată zdravănă de vară, căderi și melancolii de toamnă, ploi grele și treceri către sezonul rece, cu bucuria dată de gândul la Crăciun și la noianele de zăpadă.

Dacă aș fi tasta unui computer, aș fi când „back”, când „delete”.

Dacă aș fi un fruct, aș fi pepene roșu. Copt, dulce, nezaharisit, cu două șiruri de sâmburi negri, așa cum aveau pepenii când eram copil și îmi făceam din ei mărgele.

Dacă aș fi o sală, aș fi una de teatru, cu scena mică și sala mare, cu cortina roșie din catifea ușoară, cu miros de praf învechit și o încărcătură suavă de energie bună și emoție nefalsă.

Dacă aș fi o hârtie, aș fi un bilet de tren cu o singură călătorie și aș fi tipărită pe hârtie reciclată.

Dacă aș fi un an școlar, aș fi clasa întâi, aș fi un început, o emoție, o bucurie, o frică, o primă lecție învățată.

Dacă aș fi o cană cu ceai, aș fi o infuzie de mentă cu o petală de flori de tei, o adiere de soc și nici urmă de zahăr. Temperatura mi-ar fi ideală, nu te-aș arde pe mână, m-aș vărsa într-o cană transparentă cu toarta fără formă și m-aș mula pe nesimțite după degetele tale.

Dacă aș fi un articol vestimentar, aș fi o cămașă de noapte scurtă, din dantelă și mătase fină, nu chiar mulată, lejeră, semi transparentă, sexy și mereu curată.

Dacă aș fi o vreme, aș fi instabilă, aș avea de toate și m-aș încheia cu un curcubeu arcuit deasupra unei cascade braziliene.

Dacă aș fi altceva decât sunt, aș fi o întrebare.

Iar dac-aș fi o vârstă, aș fi infinitul.

Dacă aș fi…