Ne-am urcat pe un nor, am lăsat Rio de Janeiro cu atmosfera lui dezmățată în urmă și ne-am îndreptat spre o destinație mult mai temperată, Florianopolis. O insulă agățată de oraș printr-un picior de pod metalic și înconjurată de mici sate transformate-n stațiuni împânzite de tineri și oameni faini.

O să încerc să descriu peticul ăsta de rai într-o respirație, ca pe un dicteu interior. Porniți cronometrul!

Liniște, bun simț, fețe zâmbitoare, șoferi suspicios de răbdători, niciun claxon timp de 6 zile, mâncare delicioasă- servită cel mai adesea pe platouri pentru două persoane, prețuri bune, soare fierbinte și ploi fulgeratoare, nisip alb și plaje fascinante, fructe exotice și păsări colorate, plin de bananieri și flori tropicale, case discrete și curate, hamacuri de toate culorile pământului lungite în ciuda trecătorilor pe terase, verande și pe marginea drumului; o limbă parcă familiară și ușor de învățat, sate pescărești cu localuri care servesc gratis cachaca și povești marinărești, aromă de iarbă lăsată în urmă de tinerii localnici, băuturi amețitoare, surferi cățărați pe cele mai înalte valuri, un Atlantic turbat la țărmul căruia flutură zilnic steaguri amenințătoare, oameni care plutesc pe scaune, în parapante înfoiate, piața de pește doldora de creveți și oysters, vitrine care se întrec în deserturi cremoase și dichisite, copii veseli înconjurați de părinți relaxati, servicii extraordinare, o liniște copleșitoare, un timp pe care nimeni nu-l măsoară sau expune și părerea de rău că toate astea au devenit deja amintire.

Acum respir adânc și mai pregătesc o rundă, însă nu de descrieri în cuvinte, ci în cioburi de imagini desprinse dintr-un întreg fascinabil.

Iar de aici zbor și mai departe căci tare-s nerăbdătoare să ajung la cascada Iguazu, una dintre cele 7 Minuni Naturale ale Lumii. Veniți cu mine?

A, era să plec înainte să îți fac o mărturisire, Florianopolis: eu te amo.