Astăzi, de Ziua Dorului, dorurile strigă la mine, toate vor să se facă auzite.

Mai mult ca oricând, duc dorul momentelor trăite acasă, la Brașov. Mi-e dor de masa de duminică luată la restaurant împreună cu familia, de certurile pline de haz cu surorile mele și de bătăile pe haine, mi-e dor de serile în care mergeam la furat de liliac și de vecinii care aruncau cu cartofi după noi, mi-e dor de prietenii din curtea blocului, de jocurile copilăriei (șotron, elastic, ascunselea, sticluța, rațele și vânătorii), de zilele degerate în care mergeam cu colindul îmbrăcate în port național, mi-e dor de bunica care ne lua apărarea până-ntr-acolo încât a ieșit cu un pumn de sare mare ca să distrugă derdelușul pe care „golanii” nu ne lăsau să ne dăm, mi-e dor de sunetul tocurilor mamei mele ieșind din lift și de curiozitatea de a afla ce ne-a adus bun, mi-e dor de serile de poker ale tatălui meu pentru că mereu ne dădea din ce câștiga, dar și de viteza cu care mergeam în urma invitaților pentru a verifica dacă și de data asta le-au mai scăpat bani pe covor, mi-e dor de toate prietenele care nu mai sunt lângă mine, de gașca de băieți din liceu, mi-e dor să văd că lumea se mai strânge în grupuri mari și socializează cum o făceam noi odată, mi-e dor să merg la sifoane și să beau suc de la Tec, mi-e dor să merg la piață fără un ban și să mă lase negustorii să gust strugurii, cireșele, caisele; mi-e dor să păcălesc că sunt la meditații și să mă întâlnesc în parc cu un băiat, mi-e dor de rușinea că am luat iar o notă mică, mi-e dor să număr cuburile unei ciocolate pe care urmează să o împart la trei, mi-e dor să-i pun piper pe mustăți pisicii, mi-e dor să fiu promoter măcar pentru o zi, mi-e dor să merg desculță prin ploaie cu prietena mea Alina, mi-e dor să port coronița de Miss Boboc, mi-e dor să învăț poezii pentru admitere, mi-e dor să o iau de la început în București, mi-e dor de convorbirile zilnice și interminabile cu prietena mea de-o viață, Laura, mi-e dor de entuziasmul și naivitatea în fața realității, mi-e dor de prima mea ediție de Ideo Ideis, mi-e dor de finii mei- Edy și Antonia, mi-e dor de concertele cu Vunk și Alexandra Uşurelu, singurele la care mă ridic și dansez, mi-e dor de casa din capitală pe care o văd tot mai rar de când sunt angajată la Teatrul Tineretului Piatra Neamt, :), mi-e dor de mine, de liniștea de altădată, de Cristian și de ziua în care ne-am cunoscut, de stângăcia lui în preajma mea și de cât de mult am râs atunci, mi-e dor să sper și să visez, mi-e dor de vacanțele peste mări și țări, de bunătatea oamenilor, de râsul prietenei mele- actrița Nora Covali și îmi mai e dor de acel ceva pe care nu l-am avut niciodată…