„La Moscova, la Moscova!”

Acum 13 ani mă pregăteam pentru admiterea la facultate și tot atunci a încolțit dorința de a ajunge la Moscova- dorință insuflată de dramaturgia lui Cehov, de personajul Irina, „Trei surori”, mai precis.
Este a doua zi de Paște, ieri a fost aniversarea mea, iar acum mi se îndeplinește un vis. Sunt în tren, am lăsat aeroportul și forfota în urmă. Trec pe lângă mine șiruri de blocuri posace ce-mi amintesc de drumul de la intrarea în Brașov până la gară.
Încă puțin și o să ajung în mijlocul Pieței Roșii, la catedrala Sfântul Vasile, cioplită parcă în turtă dulce. Sunt cu iubitul meu și am un entuziasm demn de un copil.
Câteva felinare își pleacă capul rușinate și privesc în pământ, formând mici bălți de lumină. Temperatura scade și scade, iar gerul ne amorțește, obligându-ne astfel să ne retragem în câte un local la fiecare jumătate de oră pentru a mai bea un ceai. Când ies iar în frig, expir rotocoale de abur și mă zgribulesc ca o rândunică într-o fâșie de apă. Oamenii sunt tăcuți. Turiștii se agită în jurul monumentelor pentru a le imortaliza fiecare unghi. 
Bărbații au chip de soldat sovietic, femeile sunt blonde, cu ochi mici ca niște pietricele albastre, sunt înalte, suple, cu picioare lungi, ce mai, sunt foarte frumoase! Totul în jur este curat, luxuriant, impunator: stațiile de metrou, restaurantele, muzeele, magazinele, teatrele și camera de hotel cu vedere la turnul de acces în Piața Roșie. Nimeni nu vorbește engleză, dar ne descurcăm ș-așa, mâinile știu toate dialectele. 🙂
În inima Moscovei, la câțiva pași de Piața Roșie, văd reședința oficială a președintelui, Kremlinul. Îl puteți vizita oricând, iar intrarea este gratuită. Citadela înconjoară un ansamblu de edificii care-ți taie respirația. Turlele aurii ale celor trei catedrale (Catedrala Adormirii Maicii Domnului-biserica de încoronare a țarilor, Catedrala Bunei Vestiri- cea cu 9 cupole poleite, Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail- care găzduiește mormintele familiilor imperiale), sclipesc orbitor și gâdilă cerul; zidurile de culoarea sângelui turbat le aduc împreună cu 
palatele (Palatul Fațetelor- unde puteți admira tronurile imperiale, Palatul Terem, adică reședința familiei țariste și Palatul Armurilor- unul dintre cele mai cunoscute muzee din lume, ne etalează o parte din tezaurul Rusiei: bijuterii din aur și argint, arme, țesături, trăsuri și însemne regale).

Turnul cu clopot, proțăpit și el în incinta cetății Kremlinului, reprezintă „kilometrul 0” al Moscovei. Și tot aici, ne atrage atenția Clopotul Țarului, cel mai mare clopot din lume: înalt de peste 6 m, greu de mai bine de 200 tone și ascunzând un mic secret: la un moment dat, a servit drept capelă.

După ce ne-am lăsat turțurii mâinilor să se dezghețe pe un bol cu borș rusesc din sfeclă roșie, pentru ca apoi să putem savura colțunașii cu brânză, cartofi și nuci cu sirop ( în restaurantul aflat în Turnul Vechi din Piața Roșie –www.oldtower.ru), ne-am urcat în metrou vorbind în șoaptă, în semn de respect pentru stațiile ce arată ca niște veritabile galerii de artă. După câteva stații, m-am trezit în fața uneia dinte cele mai mari biserici ortodoxe din lume, Catedrala Hristos Mântuitorul. Aaa… Simt nevoia să tac acum…

Pe curând!

 

P.S.: Abia acum înțeleg de ce beau rușii atât de multă votcă…ca să nu li se cristalizeze sângele de frig! 🙂

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s