Am încercat prima dată borșul de sfeclă roșie când am fost la Vatra Dornei. Doamne, nu pot să descriu în cuvinte cât de încântate au fost papilele mele gustative! Dacă ajungeți vreodată pe acolo, poposiți la Casa Bucovineană: un borș de sfeclă cu pâine abia scoasă din vatră va fi tot ce poate fi mai gustos, credeți-mă pe cuvânt! E perfect pentru perioadele de post, însă pentru celelalte face o pereche de zile mari cu smântâna grasă.

Am și eu o curiozitate: Oare știați că sfecla este o sursă generoasă de fibre, vitamine și minerale? Dar că ajută la reglarea tensiunii arteriale și la creșterea rezistenței fizice? Nu mai stați pe gânduri, faceți-i loc în meniul vostru sub formă de suc proaspăt, amestecată în salate, murată, coaptă sau fiartă bine în borș.

Recunosc, cu pofta activată de borșul bucovinean, imediat cum m-am întors acasă, am dat iama în tarabele piețarilor, umplându-mi plasa cu legume proaspete care au aterizat la scurt timp în oala de ciorbă. Așadar, asigurați-vă că aveți: 1 sfeclă de mărime medie, 1 pătrunjel rădăcină, 1 morcov, 1 țelină foarte mică, 1 ceapă mare, 1 ardei gras roșu, leuștean și pătrujel verde, 200 g smântână, borș proaspăt/ plic după gust, dar măcar 100-150 ml, o lingură bulion, sare, piper, boia dulce, boia iute, ulei, o pită proaspătă, dacă aveți cu cartofi și coaja crocantă, e un deliciu. Rupeți-o cu mâna și mâncați-i colțul până-i gata zama. A, și niște ardei iuți murați merg de minune la ciorba asta!

Să-i dăm drumul:

Pasul 1: Curățăm și spălăm toate legumele după care tocam mărunt ceapa, tăiem în cuburi mari morcovul, țelina, pătrunjelul rădăcină, ardeiul gras, iar sfecla o dăm pe răzătoare, pe partea cu orificii mari.

Pasul 2: În oala de ciorbă, în care ar trebui să încapă legumele și măcar 3 l de apă, punem 2 linguri generoase de ulei, îl încingem ușor, după care prăvălim ceapa și restul legumelor- mai puțin sfecla. Le călim 2-3 minute la foc mediu.

Pasul 3: Luăm oala de pe foc, o ținem deasupra chiuvetei și lăsăm să curgă în ea cam 4 litri apă nu tocmai rece. Îi dăm gust cu sare, piper și boia și o lăsăm să atingă punctul de fierbere. Acesta va fi momentul perfect pentru a scoate legumele cu o paletă, în cazul în care vă deranjează să le vedeți în farfuria cu ciorbă, și a introduce sfecla. Domolim flacăra și lăsăm să se împrietenească gusturile preț de 10-15 minute.

Pasul 4: Zeama o să preia rapid culoarea roșiatică a sfeclei pe care o nuanțăm cu o lingură nesimțită de bulion păstos. Amestecăm grijuliu asigurându-ne că se dizolvă și mai îndurăm 5 minute de așteptare, timp în care bulionul își va face treaba.

Pasul 5: Când ciorba începe să salte capacul de clocotită ce e, o acrim după bunul plac cu borș proaspăt. Dăm oala la o parte de pe foc, trecem sub jet rece leușteanul și pătrunjelul verde ca să trezim frunzele la realitate și pentru ca sub lama cuțitului să-și elibereze bogăția de arome.

Pasul 6: Scoatem din dulap castroanele alea de lut care ne amintesc de epoca lui Creangă și le umplem cu zama acrită în care am putea rostogoli acum o lingură de smântână grasă. Punem alături pita caldă și câțiva ardei iuți și nu ieșim din bucătărie până nu auzim: „Săru’mâna pentru masă, a fost bună și gustoasă și bucătăreasa frumoasă!” Exact ca-n copilărie!

P.S.: Dacă sunteți în căutarea unor bunătăți de post care să vă întregească meniul, încercați și : borșul de pleurotus, checul cu cafea și fructe confiate, plăcinta cu dovleac, salata arăbească de vinete, prazul cu măsline, rețeta sud-africană de cartofi dulci în sos de portocală și scorțișoară,  paste cu avocado și muguri de pin.