Dacă m-ar pune cineva să aleg o categorie de produse alimentare cu care să mă hrănesc toată viața, aș alege fructele și legumele. N-ar fi o alegere ușoară pentru că contrabalansează prăjiturile, dar realizez că n-aș putea trăi, totuși, numai din ele.

Îmi plac toate fructele și legume. Ba nu, mint: nu pot să văd, mai degrab miros, durianul. Sau fructul sconcs, cum l-am poreclit. L-am încercat în Thailanda și m-am oripilat atât de gustul, cât și de mirosul lui. Ca să înțelegeți, e interzis să-l transporți cu taxi sau avionul. Mirosul emanat e atât de puternic încât trece prin orice fel de material.

Dar, să revenim la borșul nostru de post. 🙂 De câțiva ani buni, am scos din meniu ciupercile. Am ținut o cură de slăbire câteva luni, timp în care am abuzat de ele, după care nu mi-au mai trebuit. Zilele trecute, în schimb, am auzit-o pe prietena și colega mea actriță, Cristina Mihăilescu, vorbind cu atâta poftă despre un borș de pleurotus încât am zis că trebuie să-l încerc.

Acum că l-am făcut, vă pot vorbi cu la fel cu multă încântare despre el. Dar, mai bine haideți în bucătărie, vorbim în timp ce-l preparăm. Avem nevoie de: o caserolă de 500g pleurotus (popular spus- „ciuperci de copac”), borș nepasteurizat, 1 ceapă albă, 1 ardei gras galben, 1 ardei gras roșu, 1 căpățână de țelină de mărimea unei cepe, 1 morcov,  1 rădăcină pătrunjel, 1 legătură leuștean, 1 legătură pătrunjel, sare, piper, boia dulce, ulei.

Modul de preparare este cât de poate de simplu: dăm pe răzătoare ceapa, morcovul, țelina și rădăcina de pătrunjel, tăiem cubulețe ardeii și ciupercile, fără codițe, fierb greu, încingem câteva linguri de ulei într-o cratiță de ciorbă și călim toate legumele, mai puțin ciupercile.

După vreo 5 minute, turnăm apă cât să umplem pe 3/4 cratița, adăugăm sare și lăsam pe să fiarbă 10 minute. Apoi, adăugăm ciupercile, 1/3 linguriță piper, 1 linguriță boia, borșul și punem capacul. Lăsăm să mai fiarbă circa 20 minute, stingem focul, punem 1/2 legătură de pătrunjel și 1/2 legătură leuștean, tocate, așezăm la loc capacul și mai lăsăm 5 minute de-o parte.

Dacă nu o serviți în zilele de post, puteți să adăugați și o lingură zdravănă de smântână. Pâinea caldă și ardeii iuți merg de minune.

Mulțumesc, Cris, pentru inspirație. Dacă v-a plăcut ce a ieșit, dați și voi rețeta mai departe. Dar din dar se face raiul. 🙂

Poftă bună.

P.S.: Iar dacă sunteți în căutarea mai multor  idei pentru meniul de post, vă recomand să încercați și: Mutabbal- salata arăbească de vinete, dar și mâncarea de praz cu măsline.