Copil fiind, anul avea trei repere pentru mine: Crăciunul, ziua mea de naștere și Paștele. Adică tot atâtea ocazii de a primi atenție și cadouri.

Iepurașul de Paște, la fel ca Moșu’, părea că n-avea altceva mai bun de făcut decât să stea la pândă cât era anul de lung pentru a verifica dacă sunt sau nu cuminte și, în funcție de asta, îmi aducea dulciuri și haine noi. Istoria spune că am fost foarte cuminte, nu m-a sărit niciodată la socoteala cadourilor.

Pe când aveam doar câțiva ani și ziua mea se suprapunea cu cea mai importantă sărbătoare creștină, Paștele, am aflat că noaptea Învierii nu are loc în fiecare an pe aceeași dată, cum se întâmplă cu aniversarea mea sau Crăciunul, ci în prima duminică cu lună plină după echinocțiul de primăvară. Și am mai aflat de la mamaie că sărbătorile pascale durează 40 zile, adică până la Înălțărea Domnului, care pică mereu într-o zi de joi; a, și că ortodocșii și catolicii au fiecare Paștele lor, care, uneori, este totuși simultan.

Tot mamaie s-a asigurat mereu că o să avem cozonac făcut în casă, ca să întregească belșugul bucatelor tradiționale pregătite de mama: un coșuleț dichisit cu iarbă proaspătă și ouă colorate, pască, drob, borș și friptură de miel, plus o grămadă de salate. Nu aveam voie să ne înfruptăm din ele până nu luam, pe stomacul gol, paști, adică cubulețe de pâine sfințită care se împărțeau la biserică în noaptea de Înviere, când aduceam acasă Lumina Sfântă.

Dar, să ne întoarcem la Iepurașul nostru, simbol al fertilității. Probabil de-asta și este asociat cu primăvara și renașterea naturii. Chiar, știați că el vine cu o caleașcă trasă de o duzină de rândunele? Dar legenda germană, „Osterhase”, despre apariția lui, o știți?

Se spune că Eastre, zeița primăverii și a fecundității, salvase de la îngheț o pasăre de o frumusețe nemaiîntâlnită, cu aripile-n culorile curcubeului și cu glas mieros, transformând-o în iepure. Ciudățenia era că acestui iepure îi rămăsese îndeletnicirea de a face ouă…colorate ca aripile de odinioară; în semn de mulțumire, i-a dăruit zeiței un coșuleț plin cu ouă.

Pentru că-mi plac poveștile și cadourile, am făcut 2 torturi: unul pentru noua mea familie, cea de la București și unul pentru familia de la Brașov. Voi folosi mașina pe post de caleașcă ca să ajung în ambele locuri și să mă bucur de marea sărbătoare cu fiecare în parte.

Dacă sunteți curioși cum au rezultat cele două torturi „trio de ciocolată”, vă divulg mai jos rețeta:

Pentru blat am avut nevoie de: 60 g făină pentru prăjituri, 50 g zahăr, 20 g cacao, 50 g unt, 120 g iaurt simplu, nu degresat sau lapte bătut, 1 ou, 1 pliculeț praf de copt, 1 praf sare.

Cât timp se răcește blatul, ne ocupăm de cremă: 1- mousse de ciocolată amăruie: 300 g ciocolată cu 75% cacao, 50 ml lapte, 200 ml smântână pentru frișcă, alegeți varianta neîndulcită și țineți-o la frigider, 5 g gelatină transparentă, 40 ml apă rece.

Într-un bol mic, lăsăm la hidratat granulele de gelatină și apa rece, amestecând ușor. Apoi, pregătim baia de aburi: punem o cratiță cu apă la foc mic, așezăm deasupra un bol de sticlă cu pereți groși, iar când apa este pe punctul de a fierbe, fărâmițăm ciocolata amăruie înăuntru și turnăm peste laptele. Amestecăm până se topește și ultimul cubuleț, după care răsturnăm peste gelatina și continuăm să amețim cu lingura până la incorporare. O luăm de pe foc și o lăsăm să se răcească. Profităm de timpul ăsta ca să batem cu mixerul smântâna pentru frișcă, maxim 2 minute, cât să capete consistență. După ce s-a răcit crema de ciocolată, o unim cu frișca, învârtind-o cu o lingură de lemn.